Intrat în atenția opiniei publice mondiale odată cu fluxurile de trafic de la granițele Statelor Unite – și transformat în argument politic în disputa tarifară cu Canada, Mexic (țări de tranzit) și cu China (țară de proveniență a precursorilor chimici) – fentanilul rămâne, paradoxal, o substanță puțin cunoscută în afara mediilor medicale și academice. În cealaltă parte a spectrului se află traficanții și victimele lor, pentru care fentanilul are deja o notorietate mortală.
Potrivit celor mai recente date publicate de Centrul pentru Prevenirea și Controlul Bolilor, fentanilul este responsabil în Statele Unite pentru aproximativ 48 422 de decese prin supradoză în 2024 – un număr încă enorm, deși în scădere față de anul 2023, când au fost raportate 76 282 de decese. Chiar și în acest context descrescător, amploarea fenomenului rămâne alarmantă: numărul deceselor cauzate de fentanil se apropie de totalul supradozelor letale produse de amfetamine și cocaină împreună. Această realitate a pus pe jar autoritățile federale americane și continuă să reprezinte o criză de sănătate publică dificil de gestionat.
Diferența esențială dintre fentanil și opioidele clasice explică parte din această tragedie. Spre deosebire de morfină – o substanță naturală extrasă din opiul provenit din cultura de mac – și de heroină, derivatul său semisintetic, fentanilul este un compus fabricat în întregime prin sinteză chimică, cu o potență mare, un cost de producție redus și o ușurință de transport care a revoluționat piețele ilegale de droguri.
Fentanilul – un opioid sintetic cu proprietăți farmacologice absolut remarcabile
Sintetizat pentru prima dată la începutul anilor ’60 în Belgia, de chimistul Paul Janssen, fentanilul este un opioid sintetic din clasa derivaților de fenil-piperidină și s-a impus rapid ca unul dintre cei mai potenți analgezici cunoscuți. Este de aproape 100 de ori mai potent decât morfina și de circa 50 de ori mai potent decât heroina – o diferență farmacologică ce îl face extrem de valoros în medicină, dar devastator atunci când este folosit ilicit. Cu o acțiune rapidă și de scurtă durată, fentanilul prezintă însă și un risc major de supradozare în afara controlului medical. Intoxicația acută se manifestă prin deprimare respiratorie severă și comă, evoluând spre deces dacă nu se administrează prompt antidotul: naloxona, cel mai utilizat antagonist al receptorilor opioizi.
Deși este încadrat ca stupefiant și reglementat strict la nivel național și internațional, fentanilul rămâne esențial în practica medicală. Este folosit pe scară largă în tratamentul durerii cronice oncologice, în special prin plasturi transdermici care eliberează gradual substanța prin tehnologii brevetate de absorbție cutanată. În episoadele acute de durere intensă se administrează preparate intranazale sau comprimate sublinguale, concepute pentru un efect rapid. Sub formă injectabilă, fentanilul este utilizat în anestezia generală și în alte tipuri specifice de anestezie, de la neuroleptanalgezie la anestezie regională. Nicio unitate de terapie intensivă nu funcționează fără el. Iar din aceeași familie de compuși, sufentanilul și remifentanilul au devenit, la rândul lor, piloni ai practicii anestezice moderne.
Fentanilul – cel mai periculos și accesibil drog de stradă
În Statele Unite, fentanilul a devenit principala cauză de deces prin supradoză accidentală în rândul consumatorilor de droguri, potrivit statisticilor oficiale. Autoritățile americane indică drept sursă principală cartelurile mexicane și traficul transfrontalier; totuși, Canada este tot mai des menționată ca teritoriu unde aceste grupări realizează sinteza chimică a compusului în laboratoare clandestine, folosind materie primă provenită din China. Riscurile cresc suplimentar deoarece și alte produse traficate – cocaină, heroină, amfetamină și derivați de tipul ecstasy –sunt frecvent contaminate cu fentanil în formule adulterate (pulberi, comprimate, pilule).
Conform unui raport recent al OMS (august 2025) traficanții introduc fentanil în droguri vândute pe piață, uneori sub forma unor comprimate cu aparență farmaceutică pentru a le crește potența. În multe cazuri, consumatorii nici măcar nu știu că au ingerat fentanil. În paralel, numărul de decese legate de consumul de droguri a crescut considerabil la nivel global: opioidele sunt responsabile pentru aproximativ 80% dintre acestea, estimate la 600 000 în 2019, iar un sfert dintre decese se datorează direct unei supradoze.
Ca urmare, în Statele Unite și în unele țări din Europa occidentală, antidotul – naloxona – este disponibil fără prescripție medicală și poate fi administrat rapid persoanelor intoxicate. Intervenția promptă cu naloxonă poate salva viața unui om aflat în agonie după o supradoză. În multe țări occidentale există campanii stradale care promovează accesul la naloxonă, cu scopul de a sensibiliza populația asupra riscului de deces și al necesității unei intervenții imediate, capabile să inverseze o intoxicație acută înainte ca aceasta să devină fatală.
Deși semnele de intoxicației cu fentanil sunt similare celor produse de alte opioide – somnolență severă până la comă, pupile punctiforme, deprimare respiratorie –, iar antidotul este același, diferența crucială ține de potența extraordinar de ridicată a fentanilului. Doza letală a compușilor din grupa opioidelor variază în funcție de sensibilitatea individuală, consumul anterior și nivelul de toleranță, însă diferențe dintre compuși sunt majore. Spre comparație: doza letală estimată pentru fentanil este de dcca. 2 mg, în timp ce pentru morfină este de aproximativ 250 mg (administrare orală, la persoane opioid-naive, fără toleranță instalată prin consum cronic).
Lecții pentru oamenii de știință
Fentanilul este un compus sintetic din clasa derivaților de fenil-piperidină. Unul dintre primii compuși din această familie, precursor al fentanilului, este petidina – sau meperidina – un opioid mai slab decât morfina, utilizat frecvent ca analgezic în durerile moderate și severe. În Statele Unite a fost cunoscut pe scară largă sub denumirea comercială Demerol, iar forma injectabilă este disponibilă și în România.
Interesul comunității științifice pentru această clasă de substanțe a fost alimentat și de un experiment neautorizat, devenit celebru sub numele de cazul Barry Kidston, care a subliniat importanța fundamentală a purității substanței active. În contextul actual, în care opioidele sintetice traficate sunt produse în laboratoare clandestine, improvizate, unde procesele de purificare sunt sumare sau absente, lecția rămâne una de avertisment pentru autorități și specialiști.
În 1976, Barry Kidston, un tânăr chimist din Maryland, dependent de droguri și obișnuit să-și sintetizeze propriile substanțe pentru consum, a încercat o nouă metodă de obținere a unui analog al petidinei: desmetilprodina, cunoscută și ca MPPP. Intenția lui era clară: să creeze un compus care să păstreze nucleul chimic al petidinei, dar să includă suficiente modificări încât să nu fie reglementat. Era, în esență, logica din spatele designer drugs – strategie folosită și astăzi pentru sinteza ilicită de noi droguri sau substanțe dopante, precum steroizii anabolizanți.
Problema era că metoda de sinteză genera inevitabil o impuritate toxică, MPTP. După utilizări repetate ale produsului final, Kidston a început să prezinte episoade parkinsoniene tipice. Doi ani mai târziu, în 1978, moare în urma unei supradoze. La necropsie se constată distrugerea selectivă a neuronilor dopaminergici din substanța neagră – exact mecanismul observat în boala Parkinson –, efect atribuit impurității MPTP. Ironia tragică este că această impuritate este folosită astăzi ca instrument experimental, inducând la primate un model animal de boală Parkinson extrem de fidel, devenind un element esențial în cercetarea noilor terapii destinate acestei afecțiuni neurodegenerative.
Putea fi evitată această tragedie? Drama spectatorilor unei piese de teatru…
Fentanilul, așa cum s-a precizat, este un opioid sintetic din clasa derivaților de fenil-piperidină. Pornind de la structura sa chimică, au fost sintetizați diverși analogi – carfentanil, acetil-fentanil, butir-fentanil, furanil-fentanil – incriminați în raportul OMS din august 2025 pentru contribuția lor la creșterea dramatică a deceselor prin supradoze de opioide.
O atenție deosebită merită carfentanilul, un opioid sintetic de aproximativ 5 000-10 000 de ori mai potent decât morfina. Această caracteristică îl face deosebit de dificil de dozat și, de aceea, este folosit exclusiv în medicina veterinară pentru tratarea unor animale mari din grădinile zoologice, precum elefanți, hipopotami sau rinoceri. Potența sa excepțională îl transformă, totodată, într-o substanță cu potențial de armă chimică.
Un episod tragic în care proprietățile carfentanilului s-au dovedit fatale a avut loc pe 23 octombrie 2002, în cadrul crizei ostaticilor de la teatrul Dubrovka din Moscova. Teroriștii ceceni, aparținând unei grupări islamice radicale, i-au luat ostatici pe spectatorii unei reprezentații de teatru, cerând retragerea trupelor ruse din Cecenia. Serviciile speciale ruse au intervenit, introducând un „gaz anestezic” prin sistemul de ventilație al teatrului. Rezultatul a fost dezastruos: cei 40 de teroriști și peste o sută de ostatici și-au pierdut viața din cauza deprimării respiratorii, agravate de lipsa cantităților necesare de naloxonă în spitalele din Moscova, nepregătite pentru o astfel de tragedie.
Compoziția exactă a gazului a fost mult timp subiect de controversă. În 2003, un articol publicat în Annals of Emergency Medicine, bazat pe dovezi existente, a emis ipoteza că gazul folosit conținea halotan – un anestezic general inhalator – și carfentanil sub formă de aerosoli. Confirmarea a venit în 2012, printr-un studiu publicat în Journal of Analytical Toxicology,care a analizat hainele și urina unor supraviețuitori britanici și a pus în evidență prezența carfentanilului și a remifentanilului.
Putea fi evitată această tragedie? Ar fi putut fi salvați mai mulți ostatici dacă ar fi beneficiat de administrarea promptă a antidotului? Sunt întrebări care rămân, și astăzi, fără răspuns.
În loc de concluzii…
Care sunt multiplele fețe ale fentanilului? Pe de o parte, este un medicament esențial – un analgezic puternic care alină durerea pacienților cu cancer și un instrument indispensabil în unitățile de anestezie și terapie intensivă. Pe de altă parte, este un drog letal, responsabil pentru marea majoritate a decese prin supradoză în Statele Unite. Iar dincolo de aceste două ipostaze, fentanilul este un punct de plecare: un schelet molecular care poate fi modificat pentru a crea analogi mai puternici, mai instabili sau, uneori, mai periculoși.
