La început de an, nu ducem lipsă de planuri. Ne lipsesc însă explicațiile convingătoare despre motivul pentru care unele schimbări se lipesc de viața noastră, iar altele se pierd pe drum. De cele mai multe ori, punem diferența pe seama voinței.
De ce acest opioid sintetic rămâne principala cauză de moarte prin supradoză în Statele Unite?
Instrumentele de traducere automată pot transporta o carte aproape instant dintr-o limbă în alta, dar reușesc oare să transporte și ambiguitatea, ritmul și sensurile unui text literar?
Iubirea neîmpărtășită este o experiență dureroasă și surprinzător de persistentă. De ce continuă unii să iubească „pentru doi”, prelungind o suferință fără orizont?
În România, divorțul este încă trăit și perceput mai degrabă ca o bătălie pentru exercitarea autorității părintești, decât ca o reconfigurare matură a familiei în beneficiul copilului.
Confortul, fuga de sine și dependența de tehnologie erodează gândirea și distorsionează raportarea noastră la lume, deschizând calea „omului algoritmic”, care este condiționat să trăiască într-un prezent perpetuu, fragmentat și lipsit de profunzime.
Într-o lume în care divertismentul a devenit un sens al vieții, iar superficialitatea riscă să adoarmă conștiința morală, intelectuală și politică, „civilizația spectacolului” (Mario Vargas Llosa) pare să descrie tot mai precis prezentul. În epoca retreat-urilor și a workshop-urilor în care autenticitatea a devenit monedă curentă, cât din această căutare mai este devenire de sine și cât devine doar o altă formă de divertisment?
Un vechi dicton latin, atribuit lui Tacitus, afirmă: Invidia gloriae umbra est –„invidia este umbra gloriei”. Pentru romani, recunoașterea gloriei cuiva venea aproape inevitabil însoțită de invidia celorlalți, completând astfel aura succesului celui admirat, sau, deopotrivă, detestat pentru reușitele sale. Pornind de la această idee, o simplă introspecție ne poate conduce către o întrebare care ne privește în mod direct: suntem noi cei invidiați sau, dimpotrivă, suntem cei care îi invidiază pe alții?
De peste trei decenii, companiile de stat se află în centrul unor dispute economice și politice care au oscilat între privatizare, control politic și naționalism economic. Dincolo de aceste controverse, miza reală este construirea unor companii performante, administrate profesionist și integrate într-o strategie de dezvoltare economică.
Istoricul Roland Clark, în dialog cu Ionuț Biliuță, despre avatarurile și influența extremei drepte în România de azi.
Istoricul Marius Turda în dialog cu Ionuț Biliuță despre manifestările rasismului și antisemitismului în România interbelică.
Între memorie, mărturie și tăcere, jurnalul poate deveni o fisură în blocul narațiunilor oficiale și o punte fragilă între istorie și adevăr.
În urma intervenției Administrației Trump din Statele Unite ale Americii (SUA), anul 2026 a început cu prima înlăturare violentă de la putere, în secolul al XXI-lea, a unui lider latino-american.
Marea impostură a secolului XXI este prezentarea unui dispozitiv de capturare a atenției și a vieții interioare drept un proiect umanist novator. În laboratoarele de psihologie comportamentală, „inginerii haosului” au tratat mintea ca pe un zăcământ exploatabil. Nu asistăm la un efect secundar al unei tehnologii bine intenționate, ci la succesul unei inginerii menite să transforme omul într-o conștiință captivă într-un flux nesfârșit de imagini dătătoare de plăcere. Ceea ce se obține este un om infantilizat. Iar dacă următorul pas va fi cuplarea tot mai strânsă a minții cu tehnologia digitală, omul, așa cum îl știm astăzi, își va schimba statutul ontologic. Ce va deveni el?
Nu traversăm doar o criză energetică, ci suprapunerea mai multor rupturi – geopolitice, comerciale și monetare – care reconfigurează economia globală.
„Make America Great Again” (MAGA) este un program creat după chipul și asemănarea lui Donald Trump.
©2026 Spectrum. Toate drepturile rezervate.
