În absența acestei temelii – o operă științifică solidă recunoscută pe plan intern și internațional, validată de comunitatea de specialiști –, există riscul contaminării spațiului public cu falși profeți, atotștiutori și demagogi de serviciu. Pentru cine a studiat istoria totalitarismului și a Holocaustului în Europa Centrală și de Est în veacul trecut, cărțile lui Timothy Snyder (profesor la Munk School of Global Affairs & Public Policy, Universitatea din Toronto, Canada) sunt printre referințele de bază, fiind accesibile și publicului român. Editura Trei a tradus în limba română și tripticul prin care profesorul Snyder analizează degradarea democrației americane, erodarea partidelor tradiționale sub presiunea populismului și a noilor forme de fascism, precum și inflația „adevărurilor alternative” specifice epocii post-adevăr și universului tot mai extins al teoriilor conspirației.
Publicată în 2024, ca ultimă parte a trilogiei care conturează și completează profilul de intelectual public al istoricului american, cartea de față se constituie într-o meditație istorică, politică, filozofică, post-colonială și personală asupra lumii în care trăim, privită prin prisma conceptului de libertate. În opinia lui Snyder, pornind de la distincția conceptuală descrisă la pagina 46 dintre libertatea pozitivă (acțiunea, capacitatea de a genera noi perspective și viitor – „libertatea de a face ceva”) și libertatea negativă (absența opresiunii sau a ingerinței statului, asociată după 1989 cu expansiunea mecanicistă a sistemului capitalist – „libertatea față de ceva”), libertatea ar trebui să îmbrace cinci forme.
Prima este suveranitatea (p. 37-76): capacitatea de a te recunoaște pe sine, pe urmele reflecțiilor lui Edit Stein și Simone Weil, ca subiect (Leib) și nu ca obiect (Körper), condiționată social de existența rasismului și de modul în care statul implementează politicile de sănătate și securitate în funcție de agenda ideologică a regimului politic.
A doua este imprevizibilitatea (p. 76-122): capacitatea de a fi disident față de abuzurile unui regim politic, de a rezista impulsurilor de „domesticire” socială – „predictibilitate”- impuse de social media, inteligența artificială, progresul tehnologic sau de interesele meschine ale unei noi oligarhii economice.
A treia, mobilitatea (p. 122-169): mobilitatea socială ca premisă pentru construierea unui viitor, atât individual, cât și colectiv, dincolo de condiționările sociale și economice cultivate de un regim politic preocupat de menținerea libertății negative).
A patra, factualitatea (p. 169-200): capacitatea de a ne construi lumea înconjurătoare pe baze științifice și jurnalistice, care chestionează atât epoca post-adevăr promovată de noile fascisme și populisme emergente, cât și regimurile autoritare care promovează o realitate monocromă, care nu trebuie depășită),
În fine, solidaritatea (p. 200-228): așa cum se afirmă încă din introducere, libertatea este o realitate construită social; depinde de prezervarea libertății celorlalți printr-un nou contract social care garantează accesul tuturor cetățenilor la educație, sănătate și securitate, prin mecanisme echitabile de redistribuire, în detrimentul unei oligarhii economice cu veleități politice.
La nivel politic, ignorarea libertății pozitive în toate cele cinci forme ale sale duce inevitabil la instalarea unei culturi a minciunii generalizate și, implicit, la un vot inconștient, care contribuie la erodarea regimului democratic în favoarea unuia autoritar sau chiar dictatorial: „A vota pentru un mare mincinos înseamnă a vota pentru o schimbare de regim.” (p. 187). Coroborată cu expansiunea inteligenței artificiale, cu infrastructura digitală globală și cu milioanele de boți generați artificial, ușor de manipulat în direcții prestabilite, nu e de mirare că „momentul Trump” sau „momentul Georgescu” în politica americană, respectiv românească, au reprezentat normalizarea unui discurs extremist și deschiderea către posibilitatea unui regim autoritar sau dictatorial legitimat prin votul popular: „Este puțin probabil ca un politician care câștigă o funcție cu ajutorul algoritmilor să ne conducă către un viitor uman. Un astfel de individ este un personaj al unei povești digitale, nu autorul acesteia, un purtător de cuvânt al unei politici de tip «noi contra lor», care contribuie la diminuarea creativității prin manipularea creierului. Un candidat la președinție care îi numește pe unii oameni «scursori ale societății», promite să-și încarcereze adversarii politici, intenționează să destructureze guvernul și glorifică lagărele de concentrare șochează mult mai puțin astăzi decât ar fi făcut-o acum câțiva ani.” (p. 116).
În analiza lui Timothy Snyder despre libertate și provocările care i se audc – de popularitatea și popularizarea teoriilor alternative asupra adevărului, la minciuna generalizată ca marcă ideologică a fascismului rezidual și ca justificare pentru violență, război și epurare etnică (a se vedea cazul agresiunii Moscovei în Ucraina), și până la generalizarea folosirii inteligenței artificiale în interese meschine, cu consecințe catastrofale pentru „imprevizibilitate” ca manifestare plenară a libertății pozitive, a „libertății de a face ceva”, rolul fundamental de prevenție, avertizare și eradicare a acestor tendințe sociale este atribuit educației universitare, mai ales celei umaniste. Alături de viziunea despre lume bazată pe aportul științei și de capacitatea jurnalistică a unei societăți de a folosi libertatea de exprimare pentru a promova adevăruri incomode pentru puterea politică, educația universitară de factură umanistă – studiul istoriei, de exemplu – constituie una dintre cele mai eficiente strategii pentru prezervarea mobilității sociale împotriva unei oligarhii economice și politice: „Pe măsură ce oameni mai educați și mai elocvenți au fost instrumentalizați pentru a servi bogăției, cei care au încercat să întrebe de ce au fost batjocoriți de corul de yesmeni din ce în ce mai numeros. (lipsește ceva) Totul trebuia să fie așa cum era pentru că oamenii bogați îi plăteau pe alții să spună asta. Fără istorie și științe umaniste, ridiculizate în interiorul și în afara preocupărilor academice timp de decenii, mințile americane au fost mai puțin capabile să se apere. Totul pare normal până când pare intolerabil” (p. 161).
Un adevărat tur de forță interdisciplinar, în care arborescența ideilor se pliază pe experiențele personale ale autorului, cartea lui Timothy Snyder se constituie atât într-o diagnoză necruțătoare a lumii în care trăim, cât și într-un vademecum prețios pentru clipele grele care ne așteptă în eventualitatea victoriei la urne a sadopopulismului, politicii catastrofei și fascismului actual, în progres tehnologic nesăbuit materializat în predictibilitate și conformism ideatic, sau în erodarea clasei de mijloc, în detrimentul oligarhilor promotori ai inegalității sociale și rasiale, pe fundalul acutizării crizei ecologice.
O lectură indicată atât demagogilor și politicienilor, cât și intelectualilor publici închipuiți sau celor cu o reputație academică respectabilă, viziunea lui Timothy Synder despre libertate reprezintă un panaceu pentru societatea contemporană și un semnal de alarmă asupra ascensiunii autoritarismului ideologic de tip fascist, a conformismului minciunii și a dramei ecologice și rasiale.
