Recente

Istoricul Roland Clark, în dialog cu Ionuț Biliuță, despre avatarurile și influența extremei drepte în România de azi.

Într-o lume în care divertismentul a devenit un sens al vieții, iar superficialitatea riscă să adoarmă conștiința morală, intelectuală și politică, „civilizația spectacolului” (Mario Vargas Llosa) pare să descrie tot mai precis prezentul. În epoca retreat-urilor și a workshop-urilor în care autenticitatea a devenit monedă curentă, cât din această căutare mai este devenire de sine și cât devine doar o altă formă de divertisment?

Agoniștii receptorilor GLP-1 au schimbat radical felul în care medicina privește obezitatea: nu ca pe o simplă problemă de voință, ci ca pe o boală cronică tratabilă. Numai că, odată cu această schimbare de paradigmă, a apărut și o nouă formă de inegalitate – una în care accesul la tratament este dictat de stocuri, preț, informație și resurse.

Nu traversăm doar o criză energetică, ci suprapunerea mai multor rupturi – geopolitice, comerciale și monetare – care reconfigurează economia globală.

Între memorie, mărturie și tăcere, jurnalul poate deveni o fisură în blocul narațiunilor oficiale și o punte fragilă între istorie și adevăr.

Iubirea neîmpărtășită este o experiență dureroasă și surprinzător de persistentă. De ce continuă unii să iubească „pentru doi”, prelungind o suferință fără orizont?

Între libertatea de a alege și tentația de a o evita, conformismul devine nu doar o formă de adaptare socială, ci și un mod de a gestiona anxietatea libertății.

Istoricul Marius Turda în dialog cu Ionuț Biliuță despre manifestările rasismului și antisemitismului în România interbelică.

Confortul, fuga de sine și dependența de tehnologie erodează gândirea și distorsionează raportarea noastră la lume, deschizând calea „omului algoritmic”, care este condiționat să trăiască într-un prezent perpetuu, fragmentat și lipsit de profunzime.

Instrumentele de traducere automată pot transporta o carte aproape instant dintr-o limbă în alta, dar reușesc oare să transporte și ambiguitatea, ritmul și sensurile unui text literar?

În urma intervenției Administrației Trump din Statele Unite ale Americii (SUA), anul 2026 a început cu prima înlăturare violentă de la putere, în secolul al XXI-lea, a unui lider latino-american.

Retragerea strategică a Statelor Unite redesenează ierarhiile puterii globale, iar România riscă să constate că, într-o lume organizată de marile puteri, rolul său se reconfigurează într-o logică a „capului de pod” – mai degrabă un instrument de flexibilitate strategică decât un punct de proiecție a puterii.

La început de an, nu ducem lipsă de planuri. Ne lipsesc însă explicațiile convingătoare despre motivul pentru care unele schimbări se lipesc de viața noastră, iar altele se pierd pe drum. De cele mai multe ori, punem diferența pe seama voinței.

Spre deosebire de România, în culturile occidentale consolidate, cadrele universitare aleg să devină intelectuali publici și să se pronunțe asupra unor subiecte care polarizează societățile respective abia după ce și-au construit o operă academică solidă, care le confirmă competențele și autoritatea intelectuală.

Există momente în care spațiul public pare saturat de opinii, dar sărac în judecăți solid construite.

De ce mai avem încă nevoie de educație umanistă în universități?